Jder de piatră sau jder de pădure? Tu poți să le deosebești?

Când auzim cuvântul jder, mulți dintre noi ne gândim la cabluri roase în compartimentul motor al mașinilor sau la animale care aleargă noaptea prin pod. Dar ai auzit deja de jderul de pădure? Nu este o greșeală de scriere: jderul de pădure este un prădător protejat, originar și din Europa, care este atât de asemănă cu jderul de piatră, încât chiar și drumeții experimentați îi pot confunda.

Totuși, pe baza câtorva semne mici, putem deosebi cele două animale. Ba chiar, dacă le cunoaștem modul de viață, devine clar și de ce întâlnim unul dintre ele în mod regulat în orașe, în timp ce despre prezența celuilalt aflăm adesea nici măcar.

Sunt jderul de pădure și jderul de piatră într-adevăr rude?

Nici pe departe! Jderul de pădure (Martes martes) și jderul de piatră (Martes foina) fac parte ambele din familia mustelidelor, mai exact din genul Martes.

Înrudirea lor apropiată este ușor de recunoscut și după aspectul exterior. Ambele specii au corp alungit, supleț, cu picioare scurte, bot ascuțit și coadă stufoasă. Și dimensiunile lor sunt asemănătoare: amândouă pot atinge aproximativ 40–55 de centimetri lungime a corpului, la care se adaugă încă o coadă de aproximativ 20–30 de centimetri.

Interesant este că, în ciuda numelui și aspectului lor, niciuna dintre ele nu este rozătoare. Ambele sunt mamifere prădătoare, la fel ca nevăstuica, hermelina sau vidra. Diferențele reale se ascund în detalii.

Cum ne putem da seama dacă am văzut un jder de piatră sau un jder de pădure?

Una dintre cele mai simple metode de a deosebi cele două animale este să observăm pata de blană deschisă la culoare de pe piept.

Pata de pe gâtul jderului de piatră este de obicei albă, adesea se desparte în două ramuri și se prelungește și spre picioarele din față. În schimb, pata de pe gâtul jderului de pădure este, de regulă, gălbuie sau portocalie și are, în general, o formă mai rotunjită, mai puțin ramificată.

Celălalt detaliu grăitor este nasul lor. Nasul jderului de piatră este, de obicei, deschis la culoare, rozaliu-cărniu, în timp ce al jderului de pădure este maro-închis sau negru.

Dacă le putem observa de foarte aproape, putem descoperi și alte diferențe. Urechile jderului de pădure sunt, de obicei, mai mari, mai vizibile și au margini deschise la culoare. Blana lui este, în general, mai uniformă, de un maro mai închis, în timp ce blana jderului de piatră are adesea o nuanță ușor cenușie.

În plus, labele jderului de pădure sunt mai des acoperite cu păr, ceea ce îi poate fi util și în frig, și în medii cu zăpadă.

Totuși, aceste trăsături pot varia de la un individ la altul. Pe baza unui singur semn distinctiv, nu întotdeauna putem identifica cu certitudine animalul observat.

Jderul de piatră a cucerit orașele, iar jderul de pădure a ales mai degrabă pădurile

Poate aceasta este cea mai interesantă diferență dintre cele două specii. Jderul de piatră este un animal extrem de adaptabil. Inițial, trăia și în habitate naturale, precum zonele stâncoase și marginile pădurilor, dar astăzi a învățat perfect să profite de oportunitățile oferite de așezările umane.

În poduri, anexe, garaje și chiar în compartimentul motor al mașinilor poate găsi adăpost potrivit. În așezări, în plus, poate avea acces la o sursă bogată de hrană, deoarece poate consuma atât animale mici, cât și fructe și alimente disponibile în apropierea oamenilor.

Jderul de pădure, în schimb, este în primul rând un locuitor al zonelor împădurite. Preferă în mod special pădurile cu arbori bătrâni și scorburoși, unde poate găsi adăposturi potrivite și se poate deplasa cu ușurință și în coronamentul copacilor.

Totuși, aceasta nu înseamnă că nu îl putem întâlni niciodată în zone locuite. Poate apărea și în grădini de lângă pădure, în parcuri și în mici petice de pădure. În același timp, în general caută mai puțin apropierea oamenilor decât jderul de piatră.

Jderul de pădure se deplasează aproape pe copaci ca o veveriță.

Una dintre cele mai speciale trăsături ale jderului de pădure este mobilitatea sa extraordinară. Desigur, și jderul de piatră se cațără cu îndemânare, însă jderul de pădure se simte deosebit de bine în coronamentul copacilor. Aleargă cu ușurință de-a lungul ramurilor mai groase și poate sări chiar de la un copac la altul.

Scorburile copacilor bătrâni sunt deosebit de importante pentru el, deoarece pot oferi nu doar un loc de odihnă, ci și un adăpost sigur pentru creșterea puilor. Acest lucru explică totodată de ce dispariția arborilor bătrâni și scorburoși reprezintă o problemă pentru specie (mai ales în orașe). Pentru un jder de pădure, pădurea este un habitat complex, în care atât solul, cât și coronamentul joacă un rol important.

Ce mănâncă jderul de pădure? Și ce mănâncă jderul de piatră?

Ambele animale sunt, în esență, prădătoare, însă niciuna nu se hrănește exclusiv cu carne. În dieta jderului de pădure pot apărea mamifere mici, precum șoarecii și șoarecii de câmp, dar și păsări, ouă și diverse insecte. Ocazional, poate vâna chiar și o veveriță.

Ceea ce poate fi însă surprinzător este că preferă în mod deosebit și fructele de pădure și fructele de pădure de pădure. Consumă atât porumbar, măceșe, păducel, cât și alte alimente de origine vegetală.

Jderul de piatră are, de asemenea, o dietă variată, dar profită și de sursele de hrană oferite de mediul uman. Pe lângă rozătoare mici, păsări și fructe, poate consuma și resturi alimentare ușor accesibile. Această flexibilitate alimentară contribuie în mare măsură la faptul că jderul de piatră se poate dezvolta cu succes și în mediul urban.

Jderul de pădure este protejat în Europa, însă jderul de piatră poate fi vânat.

Deși cele două specii sunt înrudite apropiat, statutul lor din punctul de vedere al protecției naturii diferă semnificativ. Jderul de pădure este o specie protejată în Europa din 1974.. Aceasta nu este prețul comercial al animalului, ci valoarea de protecție stabilită prin lege.

În Europa, se întâlnește în principal în pădurile din vestul și nordul Europei, dar a fost observat și în păduri de luncă din zonele de câmpie. Dimensiunea exactă a populației sale nu este pe deplin cunoscută, iar deoarece are un mod de viață discret, în mare parte nocturn, prezența sa nu este întotdeauna ușor de observat.

Jderul de piatră, în schimb, este o specie vânabilă în Europa, iar reglementările actuale de vânătoare stabilesc pentru ea un sezon de vânătoare pe tot parcursul anului. Desigur, acest lucru nu înseamnă că oricine îl poate captura sau ucide fără restricții.

Așadar, deosebirea exactă dintre cele două animale este importantă și din punct de vedere al protecției naturii. Informații suplimentare despre statutul de specie protejată al jderului de pădure pot fi găsite în fișa oficială a speciei, publicată de protecția naturii de stat.

Și jderul de pădure roade cablurile mașinilor?

Dacă tot seamănă atât de mult între ele, apare pe bună dreptate întrebarea: oare și jderul de pădure poate provoca pagubele pentru care jderii de piatră au devenit celebri?

În practică, vizitatorul mustelid care apare în compartimentul motor al mașinilor este, de regulă, jderul de piatră. Jderul de pădure folosește în principal habitate naturale, împădurite, și nu este cunoscut ca un producător frecvent de pagube în compartimentul motor, la fel ca ruda sa care trăiește în orașe.

Desigur, apariția jderului de pădure în apropierea unei mașini parcate lângă pădure nu poate fi exclusă, dar rosul cablurilor sau urmele de labe găsite în compartimentul motor nu trebuie considerate, luate separat, dovada sigură a prezenței niciuneia dintre specii.

Dacă vrei să afli ce urme pot lăsa jderii de piatră și șoarecii și șobolanii în compartimentul motor, merită să citești articolul nostru anterior: Rozătoare sau jder de piatră în compartimentul motor al mașinii: semne, pagube și protecție.

Despre cum putem ține la distanță, în mod blând, jderii de piatră de mașini și de clădiri, poți citi în articolul nostru Așa ne putem apăra de jderul de piatră care provoacă pagube de sute de mii.

Am dezvoltat pentru prevenirea daunelor cauzate de jderii de piatră dispozitivul Vadalarm AutoGuard pentru alungarea jderilor din mașină, care încearcă să țină la distanță, prin combinarea ultrasunetelor și a luminii intermitente animalele care se aventurează în compartimentul motor.

Două rude apropiate, două moduri de viață diferite

Jderul de piatră și jderul de pădure sunt un exemplu excelent al modului în care două animale înrudite apropiat se pot adapta la condiții de viață diferite. În timp ce jderul de piatră a cucerit cu succes așezările umane, jderul de pădure a rămas în continuare, în primul rând, un locuitor discret al pădurilor. Aspectul lor este înșelător de asemănător, dar pata de pe gât, culoarea nasului și habitatul îi pot ajuta mult la deosebire.

Dacă data viitoare zărești în pădure un mic prădător brun, cu coadă lungă și stufoasă, nu presupune sigur că ai întâlnit un jder de piatră. Este foarte posibil să fi observat ruda lui mai puțin cunoscută, jderul de pădure.

Iar dacă într-adevăr s-a întâmplat așa, merită să te bucuri de moment câteva clipe. Nu în fiecare zi putem vedea un prădător de pădure atât de agil și discret!